Bukătarul amator s-a mutat în casă nouă.
Găsiți această rețetă aici.
Vă mulțumesc!
2 decembrie 2012
26 noiembrie 2012
23 noiembrie 2012
19 noiembrie 2012
12 noiembrie 2012
6 noiembrie 2012
5 noiembrie 2012
24 octombrie 2012
11 octombrie 2012
10 octombrie 2012
8 octombrie 2012
8 septembrie 2012
6 septembrie 2012
12 iulie 2012
11 iulie 2012
Limonadă cu miere și mentă
La orice terasă mergi vara, cea mai populară băutură răcoritoare nealcoolică este limonada cu mentă. Și cum zilele astea de abia mai putem sufla de căldura asta care parcă îți ia mințile, a trebuit să fac ceva care să ne răcorească. Mi-am amintit că am băut o astfel de limonadă făcută de Claudia, prietena mea bună, care pune miere în loc de zahăr, ceea ce îi dă o notă aparte, pe lângă faptul că e mult mai sănătoasă decât zahărul. Așa că, în continuare o să vă spun ingredientele și cantitățile, care pot fi ajustate după bunul plac, bineînțeles. Mie îmi place cu mai multă mentă, pentru că-i dă multă prospețime și în plus e și revigorantă, și îmi place să fie puțin mai acrișoară. Dar asta e o chestiune de gust.
Pentru ceva mai mult de un litru de limonadă am folosit:
3 lămâi
100 g miere (sau după gust)
5-6 frunze de mentă
1 litru de apă
Am pus zeama lămâilor, menta ruptă în bucăți și mierea în blender și le-am amestecat.
Am adăugat apoi apa și am amestecat din nou.
Am pus niște cuburi de gheață, câteva bucățele de coajă de lămâie și asta a fost tot. Am folosit blenderul în primul rând ca să pot mărunți mai bine menta și apoi pentru că mierea s-a dizolvat mult mai repede în apă. Dar, la fel de bine se poate amesteca și cu o lingură, iar menta se poate pune întreagă sau tocată.
10 iulie 2012
9 iulie 2012
5 iulie 2012
Conopidă cu sos bechamel la cuptor
Cu toate că îmi place conopida gătită în orice fel, cea gratinată, nu e tocmai pe gustul meu. De aceea, am tot căutat o rețetă puțin mai altfel, care să fie totuși făcută la cuptor, dar fără prea mult pesmet. Am găsit o grămadă de rețete, care mai de care mai fanteziste, așa că, am luat câte ceva din fiecare, am mai adăugat și eu ceva și a ieșit ce veți vedea mai jos. Pentru 6 porții mari am folosit:
300 g brânză burduf
2 linguri de pesmet
150 g unt
500 ml lapte
3-4 linguri de făină
nucșoară
cașcaval ras
oregano uscat
sare
Am tăiat și am spălat buchețelele de conopidă, după care le-am pus la fiert în apă cu sare. Le-am lăsat doar 15 minute, până când s-au înmuiat puțin, pentru că am vrut să se simtă puțin textura conopidei.
Până s-a fiert conopida, am făcut sosul Bechamel.
Într-un vas termorezistent, am început apoi să asamblez ingredientele.
L-am uns mai întâi cu unt și apoi am presărat pesmetul, astfel încât să fie acoperit atât fundul, cât și marginile vasului. Rolul pesmetului aici este doar de a absorbi zeama lăsată de conopidă (dacă nu a fost scursă bine), deci nu e nevoie de mai mult de 2-3 linguri.
Am turnat 2 polonice de sos Bechamel...
...peste care am aranjat uniform buchețelele de conopidă și am presărat puțină sare.
Am împrăștiat brânza de burduf peste tot, după care am turnat restul de sos, am pus câteva bucățele de unt și am dat vasul la cuptor.
A fost gata când s-a rumenit puțin deasupra, adică în aproximativ 25 de minute.
În farfurie, peste conopida caldă, am presărat cașcaval ras și puțin oregano uscat, pentru un plus de aromă. Este o mâncare ușoară, consistentă datorită sosului Bechamel și în care se combină perfect textura mai dură a conopidei cu cea cremoasă a sosului. Cred că merge foarte bine și cu parmezan în loc de burduf și cu ierburi de Provence în loc de oregano. Dar asta depinde de gustul fiecăruia.
27 iunie 2012
Supă de salată verde
Duminică am făcut prima supă de salată cu salată culeasă din grădina noastră. Și asta s-a întâmplat doar datorită Simonei, care a cules-o cu răbdare dintre buruienile mai mari decât salata însăși. Cred că mai degrabă pot să spun că a salvat-o, pentru că eu nu i-am mai dat nici o șansă și am vrut să o las să se usuce. Însă aș fi făcut o mare greșeală pentru că salata a fost crudă și proaspătă, și a ieșit o supă bună, care era printre preferatele mele în copilărie. Pentru aproximativ 6 porții am folosit:
4 căpățâni mari de salată (aproximativ 1kg)
6-7 căței de usturoi
50 g slănină afumată
1/2 de legătură de mărar
2 ouă
1 linguriță cu vârf de boia dulce
smântână
1/2 linguriță de oțet
sare
Am început cu salata, pe care a trebuit să o spăl în mai multe ape. Am lăsat-o apoi la scurs până când am pornit supa.
Am tăiat slănina în cubulețe mici de aproximativ 1 cm și am lăsat-o la prăjit în oala încinsă, până când s-a rumenit bine și a devenit crocantă.
Am tras apoi oala de pe foc pentru 1 minut și am adăugat usturoiul mărunțit cu presa, ca să-și elibereze aroma, iar după încă o jumătate de minut, am pus boiaua și am amestecat.
Am pus oala înapoi pe foc și am turnat cam 3 litri de apă clocotită, în care am pus salata ruptă în bucăți mai mici.
A urmat apoi mărarul tocat...
...puțină sare, și am lăsat supa să fiarbă la foc mic.
Când salata a fost fiartă (n-am lăsat-o prea mult...să zicem vreo 20 de minute, pentru că mie îmi place să se simtă puțin textura frunzelor de salată), am făcut papara din cele două ouă.
Am bătut bine ouăle cu un praf de sare și le-am prăjit într-o lingură de ulei încins.
După 2 minute am întors-o și pe partea cealaltă, după care am tăiat-o în fâșii mici de vreo 1-2 cm.
Am aruncat papara în oală și am lăsat-o să fiarbă împreună cu supa încă 2 minute. Am pus o jumătate de linguriță de oțet și supa a fost gata.
A fost foarte gustoasă atât caldă, cât și rece. Chiar dacă este o supă care nu se poate lăuda la capitolul estetică, este totuși foarte bună, datorită aromei usturoiului și al izului ușor de afumătură. Mărarul îmbogățește buchetul de arome, cu nota lui văratică și proaspătă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)