Bukătarul amator s-a mutat în casă nouă.
Găsiți această rețetă aici.
Vă mulțumesc!
30 ianuarie 2012
29 ianuarie 2012
Porc cu legume și scorțișoară
Astazi am incercat sa gatesc ceva ce aduce a mancare chinezesca. Imi place tare mult bucataria chinezeasca, cu toate ca ce am gustat eu pe aici pe la noi, probabil ca sunt doar imitatii ieftine ale celei adevarate. Chiar si asa, mi se pare ca e o mancare sanatoasa si satioasa. Acuma, sigur, depinde si ce mananci. Oricum ar fi, mie-mi place! Asa ca, va arat si voua ce mi-a reusit.
Ingrediente:
500-600 g pulpa de porc
2 morcovi mari
200 g radacina de telina
1 ceapa mare
1 ardei
100 g praz
8 catei de usturoi (daca-s mari, doar 5-6)
1 baton de scortisoara
100 ml ulei de masline
100 ml sos de soia (eu am avut sos de soia light)
1/2 lingurita de rozmarin uscat
1/2 lingurita de cimbru uscat
piper
1 cana de orez
2 cani si jumatate de apa
Am taiat morcovul si telina in bastonase subtiri, ardeiul, prazul si usturoiul felii subtiri, iar ceapa am taiat-o in bucati mai mari.
Am taiat carnea in bucati mici, de aproximativ 1-2 cm...
...si am aruncat-o in tigaie, in ulei incins. Am presarat rozmarin si cimbru si am pus un baton de scortisoara. Se poate pune si pudra de scortisoara, cam 1/2 lingurita. Avantajul folosirii batonului ar fi ca poti controla cat de aromata vrei mancarea. Cand crezi ca ajunge cat si-a lasat aroma batonul, il scoti. Acest lucru nu-l poti face cu pudra.
Dupa vreo 3 minute, timp in care am amestecat continuu in carne, si a lasat putina zeama, am adaugat ceapa, prazul, ardeiul si putin piper.
Le-am lasat vreo 5 minute sa se inmoaie putin, dupa care am pus morcovul si telina.
La urma am turnat sosul de soia si usturoiul. Sosul de soia este foarte sarat de obicei, deci atentie, nu mai trebuie pusa sare! Usturoiul l-am lasat ultimul, pentru ca trebuie sa stea in tigaie doar atat cat sa-si elibereze aroma, daca e gatit prea mult, isi pierde gustul.
Mancarea a mai stat 3 minute pe foc, dupa care am tras-o deoparte sa se odihneasca si am pregatit orezul.
Am spalat orezul in 3 ape si l-am pus in apa rece la fiert. E nevoie de un orez cu boabe mai mari si de calitate, a carui boabe sa nu se lipeasca in urma fierberii.
In aproximativ 8-10 minute, orezul e gata. Inainte de a fi servit e bine sa fie lasat acoperit, cam 5-6 minute sa se absoarba toata apa care mai poate sa ramana pe fundul cratitei si nu se vede. Se poate pune 1 varf de cutit de sare, dar nu multa, pentru ca mancarea este destul de sarata datorita sosului de soia.
A iesit o mancare foarte gustoasa, cu o tenta dulce datorita scortisoarei combinata cu aroma usturoiului si a rozmarinului.
Pește cu sos de roșii, țelină și măsline
Am gasit reteta asta ieri, intr-o revista a unui supermarket si mi-a placut tare mult cum arata in fotografie. Am vrut neaparat sa o incerc, mai ales ca-mi plac mult maslinele si aroma telinei combinata cu cea a rosiilor. In reteta erau rosii proaspete, insa eu nu am vrut sa pun proaspete pentru ca ca mi se pare ca ca acum iarna, nu au nici un gust. Asa ca am ales conservele de rosii taiate in cuburi. Am cumparat masline fara samburi pe care le-am feliat si am folosit cu placere tulpina aromata de telina.
Pentru 4 portii am folosit asadar...
1 kg de file de peste (pangasius am luat eu)
100 g radacina de telina
100 g tulpina de telina (2 bete)
150 g masline negre, fara samburi
1 ceapa rosie
3 catei de usturoi
2 foi de dafin
2 linguri de capere (eu nu am avut)
150 ml vin alb
200 ml ulei de masline
sare, piper
Am inceput prin a taiat felii subtiri telina (si radacina si tulpina), am taiat marunt ceapa si usturoiul si am feliat maslinele.
Am pus la calit in 100 ml ulei ceapa, telina si usturoiul. Le-am lasat vreo 4-5 minute pana s-au inmuiat putin. Nu trebuie lasate pe foc prea mult, pentru ca trebuie sa se simta putin crocante, sa fie al dente.
Am adaugat apoi maslinele, rosiile taiate in cuburi, vinul si foile de dafin. Aici ar fi fost momentul in care ar fi trebuit puse si caperele. Am pus sare si putin piper si am lasat sosul la foc mic, neacoperit, cam 15-20 de minute, pana cand a scazut.
Dupa cele 15 minute sosul a fost gata.
Am spalat putin fileurile de peste, dupa care le-am sters cu un prosop de hartie, ca sa se absoarba apa de pe ele. Le-am taiat in bucati si am presarat putina sare si putin piper pe fiecare bucata, pe ambele parti.
Le-am dat prin faina si apoi le-am pus la prajit in 100 de ml de ulei de masline.
Le-am prajit cate 5-6 minute pe fiecare parte, la foc mediu, pana cand s-au rumenit putin.
A fost foarte bun, iar sosul foarte aromat. Insa data viitoare, pestele nu va mai fi pangasius, ci ceva cod sau pastrav. Pangasiusul e destul de pufos si merge mai bine gatit pane, alaturi de mujdei de usturoi cu smantana.
Supă cremă de broccoli cu crutoane
Astăzi am avut chef de o supă simplă și altfel decât ce am mâncat până acum. Și pentru că am mâncat-o prima dată doar cu câteva săptămâni în urmă la o prietenă, am zis că trebuie să o fac și eu. În definitiv, supă mai simplă și mai rapidă ca supa asta nu cred că am făcut vreodata. Dar mai bine să vă zic ce și cum...
Am folosit:
1 buchet de broccoli de 500g
100 g de praz
150 ml smântână de gătit (eu am luat cu 15% grăsime)
50 ml ulei de floarea soarelui
sare
3 felii de pâine pentru crutoane
Am desfăcut buchețelele de broccoli și le-am tăiat mai mici, folosind și o parte din tulpină, cam până unde a început să fie mai lemnoasă, după care le-am pus la fiert în apa clocotită. S-a fiert cam în 10-12 minute. Oricum, nu trebuie lăsat să se facă terci.
Până s-a fiert broccoli, am făcut niște crutoane din 3 felii de pâine veche de 1 zi. Le-am tăiat cubulețe și le-am pus în cuptor, într-o tavă, pe hârtie de copt. Le-am lăsat până s-au rumenit, să zicem vreo 15 minute la foc mare.
În timp ce crutoanele erau în cuptor, iar broccoli la fiert, am tăiat bucata de praz în felii subțiri, pe lățime, dupa ce mai întâi am tăiat-o pe lungime. Am călit prazul în ulei, la foc mic, până s-a înmuiat puțin (3-4 minute).
Când broccoli a fost fiert, l-am adăugat peste praz și l-am zdrobit cu blenderul până când a devenit aproape o pastă. Aici, în funcție de preferințe, puteți să-l faceți chiar ca un pireu sau puteți să mai lăsați să se simtă ceva bucățele prin el.
Am turnat smântâna amestecând continuu cu un tel.
Peste pasta formată am turnat 250 ml de zeamă în care a fiert broccoli. Puteți să o faceți cât vreți voi de subțire sau de groasă, după cum vă place. Mie mi-a ajuns o cană de zeamă.
E bună caldă, cu crutoane sau migdale prăjite deasupra, dar se poate mânca și rece la fel de bine.
27 ianuarie 2012
Lapte de pasare
Nu stiu de ce acestui desert ii spune lapte de pasare. Dar stiu ca numele nu prea conteaza, atata vreme cat gustul e bun. Sosul de vanilie fin se potriveste perfect cu bulgarii pufosi din albus. Se face usor si rapid. Sa zicem in vreo 20 de minute. Si cum in seara asta ne trebuia ceva dulce langa care sa nu stau mult, l-am facut in doi timpi si trei miscari.
Am avut nevoie de:
4 oua
1 l lapte
200 g zahar
4 plicuri de zahar vanilat
1/2 fiola de vanilie
1 lingura rasa de faina
Galbenusurile se amesteca cu zaharul, cu un tel, pana cand se topeste putin zaharul. Se adauga apoi faina si se ommogenizeaza.
Albusurile se bat spuma cu mixerul, la inceput la viteza mica, iar dupa 1-2 minute (cand incepe sa se formeze spuma), se adauga zaharul si se mareste viteza mixerului. Trebuie sa iasa o spuma tare, care sa nu curga atunci cand castronul se inclina.
Cu o lingura se ia cate putin albus, se pune in laptele fierbinte (pe foc) si se lasa 1 minut sa se umfle. Se intorc pe cealalta parte si se mai lasa 1 minut, dupa care se scot intr-o strecuratoare. Bulgarii de albus se vor micsora odata scosi din lapte, insa vor fi fermi dar pufosi.
Dupa ce s-au format toti bulgarii si s-au scos la scurs, se prepara sosul de vanilie. Peste galbenusurile amestecate cu zahar si faina, se adauga doua polonice cu lapte si se amesteca pana la omogenizare. Se toarna apoi sosul format peste laptele fierbine si se mai lasa pe foc inca vreo 3 minute.
Cand e gata si sosul, se pune inntr-un bol 1-2 polonice de sos, peste care se aseaza bulgari de albus. Eu am ornat cu fructe uscate, dar merge foarte bine si cu ciocolata rasa.
26 ianuarie 2012
Paprika lui Laci
Daca ajungeti vreodata in oserul din Cluj (piata de vechituri pentru cei care nu cunosc termenul), si va intalniti din intamplare cu paprika facuta in bucataria lui Laci, n-o ratati. E excelenta, are intr-adevar gust de ardei, nu de faina, nici de carton sau de ce ati mai intalnit prin comertul autohton. Pana sa dau peste ea, imi era totuna ce boia cumpar. Trebuia sa fie rosie si dulce. Dar acum nu mai pot sa iau orice. Desigur, veti zice ca nu merita sa mergeti pana acolo sambata dimineata doar pentru asta! Da, poate aveti dreptate, dar daca ajungeti totusi pe acolo, cautati-o. O punga de 250 g costa 10 lei si ajunge ceva vreme. Din pacate n-am vazut-o prin magazine, dar poate cine stie, va faceti cumparaturile la vecinii de la vest. Eu va dau si un link, poate va ajuta: www.cavalcad.hu
20 ianuarie 2012
Guacamole (salată din avocado)
Cand am cumparat prim data avocado, a fost ca in filmele de comedie. Am ajuns acasa cu Pedro si incercat sa-l desfacem insa nu stiam cum. Dupa ce ne-a luat vreo 2 minute pana l-am desfacut, am zis sa-l gustam. Ne-am asteptat la ceva aroma exotica, ceva parfumat, racoritor, fresh intr-un cuvant. Cand am dat de textura cremoasa si gustul destul de fad ne-am zis ca nu-i copt! Ce prosti suntem ca pe langa ca nu stim cum sa-l mancam, l-am mai luat si necopt! Ha-ha-ha! ”Pai coaja e verde, nu vezi?” In fine, toata incercarea de a-l manca a fost un esec care a sfarsit prin a-l arunca la gunoi. Eram destul de derutata ca eu mai mancasem guacamole inainte, cand nici macar nu stiam cum arata un avocado, insa stiam ca se face cu acest fruct si era o pasta cremoasa si cu gust totusi fresh. Bineinteles ca ne-am uitat pe net si ne-am prins ca nu e un fruct care se mananca ca si desert, ci se face salata cu el! Daaaa, bineinteles! In orice caz, de atunci am facut destul de des guacamole, pentru ca salata e buna si hranitoare.
Ingrediente:
3 bucati avocado
3 rosii mici
1 ceapa medie (aici depinde de gust)
1 ardei iute
zeama de la 1/2 de lamaie
frunze de patrunjel (in mod normal se pun frunze de coriandru, insa eu n-am avut in casa)
Daca mai sunt oameni pe planeta asta care nu stiu cum sa desfaca un avocado, m-am gandit sa le vin in ajutor, sa nu pateasca ca si noi. Deci, in primul rand am taiat fructul in doua, pe lungime, atat cat mi-a permis samburele. Apoi l-am rasucit in jurul samburelui ca sa se desfaca usor.
Apoi am infipt lama cutitului in sambure (care este foarte tare) si am scos samburele prin rasucire.
Am crestat miezul pana la coaja, pe lungime si pe latime, iar apoi cu o lingura l-am scobit.
Dupa ce am terminat de scos miezul din cele trei avocado, cu o furculita l-am pasirat, pana s-a transformat aproape intr-o pasta cremoasa.
Am taiat cubulete rosiile, am maruntit ceapa si ardeiul iute (murat am avut eu) si am tocat patrunjelul.
Am adaugat zeama de lamaie si sare, si le-am amestecat. Simplu de tot!
In salata asta unii pun usturoi in loc de ceapa, altii pun doar usturoi, iar altii nu pun ardei iute. Dupa mine, e bun in orice combinatie, depinde doar de gustul fiecaruia. Noi am mancat salata cu chipsuri de tortilla. Merge si cu paine prajita. Pofta sa aveti!
19 ianuarie 2012
18 ianuarie 2012
Cuib de viespi
Weekendul trecut ne-am strans cu ceva prieteni la Claudia si Marius acasa, ca sa incheiem turneul inceput de sarbatori, undeva dupa Craciun. Am stat la un vin fiert cu scortisoara, la o limonada cu menta si bineinteles, ca sa nu ni se urce la cap, ne-am tratat cu niste cuiburi de viespi. Nu mai are rost sa va zic ca prietena mea Claudia se pricepe bine la patiserie, ca v-am spus deja de la reteta de gogosi. Mai bine va arat, ca sa nu ziceti ca vorbesc prostii!
Ingrediente:
1,5 kg de faina
600-700 ml lapte (cantitatea se pune astfel incat aluatul sa iasa elastic si mai moale, ca sa se poata intinde)
5 oua
15 linguri de zahar (10 in aluat, 5 pentru unt)
2 plicuri de zahar vanilat
1/2 lingurita de sare
50 g de drojdie proaspata
50 ml ulei
300 g unt
3 linguri de zahar + 250 ml apa (pentru sirop)
Prima data a facut maiaua: a amestecat drojdia cu 2 lingurite de zahar in aproximativ 100 ml de lapte caldut, peste care a presarat putina faina, lasand amestecul sa creasca bine.
Intr-un castron a amestecat apoi drojdia crescuta cu ouale, cu zaharul si cu zaharul vanilat, plus sarea. Alternativ a turnat cate putin din faina si cate putin din lapte, framantand.
Cand s-a legat putin, a turnat o ”mana” de ulei si a mai framantat putin pana cand uleiul a fost absorbit de aluat.
L-a presarat cu faina si l-a lasat sa dospeasca vreme de o ora, acoperit cu un prosop, intr-un loc caldut.
Cand aluatul a crescut destul l-a impartit in doua, a luat prima bucata, a mai framantat-o vreo 2 minute cu putina faina, ca sa nu se lege de maini si a intins-o cu sucitorul.
Foii de aluat intinse i-a dat forma dreptunghiulara, ca dupa rulare sa poata obtine un sul lung, pe care l-a taiat apoi in felii. A uns foaia cu untul amestecat cu zahar si vanilie si apoi a rulat-o pe lungime.
Dupa ce a terminat de rulat, l-a taiat in felii cam de 3 cm latime.
Feliile obtinute le-a lipit la un capat, pentru ca in timpul coacerii, sa se poata desface la celalalt capat si sa ia forma cunoscuta de cuib.
A pus cuiburile intr-o tava pe hartie de copt...
...si le-a uns cu un ou batut cu un plic de zahar vanilat si le-a pus in cuptor.
In cuptor au stat cam 20-25 de minute (in functie de cuptor), la foc mediu (10 minute) mai intai, pana s-au rumenit putin, iar apoi inca vreo 10 la fic mai mic. Cand au fost gata, le-a uns cu un sirop facut din apa cu zahar ca sa le dea asa, un fel de glazura fina.
Sa va mai zic ca au fost minunate sau sa va zic ca 24 de bucati impartite la 7 oameni s-au evaporat in mai putin de 15 minute? Copiii au mancat in tura a doua...
Claudia draga, multumim! Mai venim pe la tine!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)