Fusilli cu pui în sos de smântână și cinci condimente chinezești

De ceva vreme am descoperit niște condimente foarte parfumate și anume, anason, cuișoare sau chimen. Mai mult de atât, am găsit aceste trei condimente într-un amestec interesant din bucătăria chinezească, într-un amestec des folosit din 5 condimente, cele de bază fiind anason stelat, semințe de fenicul, piper Sichuan, scorțișoară și cuișoare. Acesta poate varia, conținând uneori și ghimbir, chimen sau usturoi. Trebuie să vă mărturisesc că aceste arome se potrivesc foarte bine cu smântână și cu paste. Am folosit paste obișnuite, pentru că nu am avut tăieței chinezești (noodles). A fost aromat și gustos și a mâncat și Mihai, ceea ce e o maaaaare realizare! :) Iată ce am folosit:

400 g paste (eu am avut fusilli)
1 piept de pui (cam 300 g)
1 morcov mediu
1 bucată de țelină (100 g)
300 ml smântână
1 ceapă medie
4-5 căței de usturoi
80-100 ml ulei de măsline
2 lingurițe de amestec de 5 condimente chinezești (anason stelat, semințe de fenicul, piper Sichuan, scorțișoară și cuișoare) - l-am cumpărat de la un stand de condimente, dintr-unul dintre mall-urile din oraș
sare

Mai întâi am tăiat legumele în bastonașe subțiri. Am tăiat ceapa în cubulețe și am feliat usturoiul.

Am pus la călit morcovul, țelina și ceapa pentru 3-4 minute, până când s-au înmuiat puțin.

În timp ce legumele erau în tigaie, am tăiat puiul în cubulețe mici (1-2cm), după care l-am aruncat peste legume. Când a început să-și schimbe culoarea, am adăugat usturoiul și condimentele.

Le-am lăsat să-și dezvolte aromele, iar între timp am pus pastele la fiert. După încă 5-6 minute, peste pui am adăugat smântâna și am lăsat totul pe foc preț de 5 minute.

Am pus pastele fierbinți peste puiul cu sos de smântână cald și am amestecat.

Mâncarea a ieșit foarte aromată, grație condimentelor chinezești și nu a mai fost nevoie nici de parmezan, nici de alt fel de brânză.

Hummus cu roșii deshidratate

Prima dată când am gustat hummus a fost în Irlanda, într-un restaurant de tip fast-food unde poți mânca sandwichuri proaspete făcute pe loc. Ce mi-a plăcut în mod special la acest fel de mâncare a fost aroma roșiilor deshidratate, aromă specific mâncărurilor mediteraneene, care se îmbină perfect cu năutul și uleiul de susan, care sunt specifice bucătăriei din Orientul Mijlociu, Africa și India. Năutul nu pot spune că are un gust puternic, însă e ceva mai deosebit de legumele cu care sunt eu obișnuită. Hummusul, din câte știu eu este o mâncare care nu lipsește din bucătăria arabă, având o valoare nutritivă mare și putând fi combinat foarte bine cu alte mâncăruri. De asemenea, modul de preparare este unul foarte rapid și ușor.

Am avut nevoie de:

500 g năut
280 g roșii deshidratate
3 linguri de pastă de susan (tahini)
4-5 căței de usturoi
zeama de la o lămâie
3-4 linguri ulei de măsline
300 ml apă în care fierbe năutul
sare
piper (opțional)

Primul pas a fost să pun năutul la înmuiat de seara până dimineața, într-un bol de 3 litri.

După ce s-a umflat destul, l-am pus la fiert în apă fierbinte și l-am lăsat să fiarbă cam o oră și jumătate. Dacă doriți să săriți peste etapele astea, puteți cumpăra năut în conservă, care se găsește la orice super-hiper-mega market.

După ce a fiert (textura boabelor trebuie să fie puțin al dente, nu cremoasă, dar totuși să se poată mesteca cu ușurință), l-am scurs păstrând cam jumătate din apa în care a fiert.

Am pus năutul în robotul de bucătărie, alături de restul ingredientelor și l-am tocat cam 3-4 minute, adăugând pe rând câte puțin din zeama în care au fiert boabele de năut. Am obținut o pastă de consistența unei smântâni groase, destul de fină și tartinabilă.

Hummusul se servește în general cu carne și legume proaspete în pâine arabă, dar merge la fel de bine cu chipsuri de tortilla sau pâine prăjită. Eu l-am uns pe lipie, peste care am presărat niște roșii, castraveți și ceapă.

Este o mâncare foarte consistentă și gustoasă, care poată fi consumată la oricare masă a zilei. Trebuie să vă spun ca din cantitățile de mai sus mi-a ieșit cam 1,5-2 kg de hummus, drept pentru care jumătate din cantitate am pus-o în congelator.

Fasole frecată (bătută)

Fasolea frecată este una dintre rețetele din categoria ”dacă-aș-fi-știut-ce-ușor-se-face-aș-fi-făcut-o-demult”. :) Asta poate că din cauză că, din amintirile mele vechi, fasolea trebuia făcută pastă cu diverse unelte de bucătărie destul de rudimentare, care necesitau îndemânare și forță pentru a obține un piure destul de fin pentru a putea fi mâncat. Dar de când cu tehnologia asta avansată și cu roboții de bucătărie, treaba a devenit foarte simplă. Fierbi fasolea, o pui în robot împreună cu zeama, apeși pe buton, și gata! Ai făcut fasole frecată! A, că mai trebuie niște ceapă prăjită deasupra, e clar, însă ceva mai simplu de atât nu cred că există. Așa că, azi am făcut în premieră, fasole frecată. Pentru 10 porții am folosit următoarele ingrediente:

1 kg fasole albă
4 cepe mari
1/2 linguriță de boia
150 ml ulei
sare

Am pus fasolea la înmuiat, în apă rece, de seara până dimineața, să se umfle și să fiarbă mai repede.

Am pus-o la fiert în apă clocotită, iar când a fost gata, am strecurat-o, păstrând toată apa în care a fiert. Am pus-o în robotul de bucătărie, turnând câte puțină apă, până când am obținut un piure fin, de o consistență moale, puțin curgătoare, în care am pus puțină sare. (Aici, cine dorește, poate pune și 2-3 căței de usturoi, pentru un plus de savoare. Totuși, eu n-am pus).

Am tăiat ceapa mărunt și am pus-o la prăjit în ulei fierbinte, la fic foarte mic. Am lăsat-o cam 10 minute, până când s-a înmuiat bine, după care am luat-o de pe foc și am turnat boiaua și puțină sare.

Am pus în farfurie o porție bună de piure de fasole, peste care am presărat puțină ceapă prăjită cu boia. Se poate mânca așa, simplă sau cu cârnați sau carne prăjită. Se potrivește foarte bine cu salată de legume proaspete - vara, dar la fel de bine merge cu murături - iarna.

Din cantitățile de mai sus a ieșit destul de multă fasole frecată, pe care n-am fi putut-o mânca în două zile. Așa că, jumătate din cantitate am pus-o într-o caserolă de plastic și am băgat-o la congelator. Se poate păstra așa săptămâni bune, fiind o adevărată salvare pentru zilele aglomerate, în care nu am timp să gătesc.

Supă de pui cu găluște de gris

Supa de pui cu găluște este una dintre supele mele preferate. Îmi amintește de mama și implicit de copilărie. Nu cred că am mâncat supă mai bună decât cea făcută de ea. De multe ori stau și mă întreb ce făcea ea diferit față de mine, de îi ieșea atât de bună? Dacă ar fi să-mi răspundă ea, cu siguranță mi-ar spune că nu pune nimic în plus decât puțină dragoste ca să iasă supa perfectă pentru cei dragi ei. :) Și aici o cred pe cuvânt, pentru că atunci când faci mâncarea cu drag, nu se poate să nu fie bună! Trebuie să vă spun că pentru găluște m-am inspirat din rețeta Elvirei, pentru că deși știam cum se fac găluștele de la mama, niciodată nu mi-am găsit timp să-mi notez cantitățile. Acum e prea târziu să mai fac asta. Din fericire Elvira face găluștele cam cum le făcea ea, deci e cum nu se poate mai bine. Dar mai bine vă spun ce mi-a ieșit...

Am folosit:

2 bucăți de spate de pui tăiate în jumătate)
4-5 morcovi mari
1 bucată de vreo 200 g de țelină
1 păstârnac mare
1 ceapă medie
1 linguriță de sare
Pentru aproximativ 14 găluște am folosit:
2 ouă
8-9 linguri de gris (depinde de mărimea lingurii)
puțină sare

Trebuie să spun că tot secretul ca această supă să iasă limpede, este să fiarbă la foc foarte mic (pe poziția de minim la aragaz), ceea ce, ca timp, poate însemna și 2 ore, în funcție de cantitatea de pui folosită (pentru un pui întreg sau niște pulpe mari trebuie mai mult timp).

Prima dată am spălat carnea de pui și am pus-o în 5 litri de apă rece cu o linguriță de sare, la foc mic. Am curățat apoi legumele, le-am spălat, le-am tăiat pe cele mai mari pe lungime și le-am pus alături de carne, în oală.

Când apa s-a înfierbântat (dar nu fierbea încă) a început să se formeze spuma la suprafață, spumă pe care am îndepărtat-o cu ajutorul unei linguri cu găuri. Am continuat să spumez supa ori de câte ori a fost nevoie, pentru ca la sfârșit să rămână limpede.

Când carnea și legumele au fost fierte, le-am scos pe o farfurie și am făcut găluștele. Am bătut cele două albușuri spumă cu puțină sare, după care am adăugat gălbenușurile și am bătut mai departe până s-au omogenizat.

Am turnat apoi grisul în ploaie, amestecând cu furculița după fiecare lingură turnată, ca să se incorporeze grisul fără să se formeze cocoloașe.

Cantitatea de gris este aproximativă, pentru că ea depinde de mărimea ouălor și a lingurii folosite ca măsură. Aluatul de găluște trebuie să fie de consistența unei smântâni mai groase, astfel încât să poată fi luat cu lingura și să nu curgă foarte lesne.

Eu am fiert găluștele direct în supă pentru că am avut destulă zeamă și pentru că au gust mai bun. Prin fierbere, găluștele absorb din lichid, cantitatea de supă scăzând după ce ele s-au umflat și s-au fiert. Se pot fierbe și separat, în apă cu sare, în cazul în care nu aveți destulă zeamă, după care le puteți pune înapoi în oala cu supă.

Am luat cu o lingură câte puțin aluat și l-am pus în supă să fiarbă.

Dacă din întâmplare, vedeți că prima gălușcă se împrăștie în supă, înseamnă că trebuie să mai puneți puțin gris în aluat să se mai îngroașe puțin. Evitați să puneți mult totuși, pentru a nu cădea în extrema cealaltă, adică să iasă tari. Găluștele trebuie să fiarbă sub capac până când se umflă bine și devin pufoase. Trebuie întoarse din timp în timp de pe o parte pe cealaltă, ca să se fiarbă uniform. Dacă totuși după un timp vi se pare că nu sunt fierte, turnați în supă câte puțină apă rece (cam 100 ml) și lăsați să fiarbă în continuare. Procedați așa până când găluștele sunt fierte. Când sunt gata, se scot într-o farfurie adâncă și se strecoară supa, ca să rămână clară și limpede. După aceea, găluștele se pun înapoi în supă.

Se servește fierbinte, presărată cu piper sau cu pătrunjel verde.

Tort cu cremă de iaurt și vișine

 Bukătarul amator s-a mutat în casă nouă!

Găsiți această rețetă aici.

Vă mulțumesc!

Pulpe de pui pe pat de legume cu lămâie și scorțișoară

Am primit de ziua mea de la niște prieteni buni, un vas termorezistent (yena) cu capac, cu capacitatea de 8 litri. Și pentru că e a treia oară când gătesc în el și sunt foarte încântată de rezultate, am zis să vă spun un pic despre el. Una dintre calitățile acestui vas termorezistent, ar fi faptul că, datorită capacului foarte înalt și bombat, poți găti în el un pui uriaș sau un curcan mai mic aș zice eu. Asta, pe lângă faptul că, datorită aceluiași capac, toată căldura rămâne în interior, iar carnea se pătrunde foarte bine, nu se uscă sau nu se arde. Timpul de preparare este redus cu aproximativ 30-40%. Genul ăsta de vase este ideal pentru momentele când n-ai chef să stai la cratiță și vrei să gătești cu puțină grăsime. Eu am pus în el câteva legume alături de pulpe de pui, și le-am parfumat cu puțin busuioc, oregano și scorțișoară. Am stors o jumătate de lămâie peste ele și am stropit totul cu un vin alb sec, plus câteva linguri de ulei de măsline.

Ingrediente și cantități:

4 morcovi mari
300 păstârnac
300 g țelină
1 ardei gras roșu
1 lămâie și jumătate
7-8 căței de usturoi
8 roșii cherry
14 pulpe (ciocănele) de pui
100 ml ulei de măsline
250 ml vin alb sec
1 linguriță busuioc
1 linguriță oregano
1/4 linguriță sau 1 baton de scorțișoară
sare și piper

Am curățat toate legumele și le-am tăiat în bucăți mici. Le-am așezat în vas, am presărat busuiocul, oregano și scorțișoara, sarea și piperul, apoi am turnat uleiul și vinul și le-am amestecat cu mâna, să se ungă bine fiecare bucățică. Am stors zeama unei jumătăți de lămâie, iar pe cea întreagă am tăiat-o în patru pe lungime și am așezat-o între legume.

Am spălat apoi pulpele de pui, le-am sărat și piperat și am pus niște busuioc și oregano și pe ele. Am mai turnat puțin ulei peste fiecare pulpă și am dat vasul acoperit cu capacul, la cuptor. În aproximativ 30 de minute puiul a fost gata, însă l-am mai lăsat încă 10 minute fără capac, să prindă o culoare aurie.

A ieșit o mâncare foarte aromată, cu un ușor iz de scorțișoară. Gustul legumelor a fost completat de parfumul busuiocului combinat cu oregano și o tentă de lămâie. Pe scurt, ceva foarte bun. Am mâncat-o cu piure de cartofi, dar merge la fel de bine și fără garnitură.

Pastă de pește cu avocado

Această rețetă de pastă de pește este o alternativă mai sănătoasă la varianta clasică, în care se pune unt sau pastă de brânză. Avocado-ul, prin textura sa cremoasă, suplinește cu succes untul, ba mai mult, îi dă pastei un gust proaspăt fără a atenua deloc gustul peștelui. Proporția ingredientelor ar fi de un avocado la o conservă de pește (în suc propriu sau în ulei), cantitatea de ceapă rămânând la libera alegere a fiecăruia. Eu am avut doar un avocado și două conserve de pește, însă am folosit în plus 2-3 linguri de ulei de măsline, ca să se lege mai bine ingredientele. Recomandarea mea ar fi că, având în vedere că pasta de pește făcută în felul acesta nu mai este la fel de bună a doua zi, preparați o cantitate mai mică, pe care să o puteți mânca atunci, pe loc.

Am folosit așadar următoarele ingrediente:
2 conserve de ton în suc propriu
1 avocado copt
1 ceapă medie
2-3 linguri de ulei de măsline
1 lingură de zeamă de lămâie
sare și piper

Prepararea merge rapid. Se pasează avocadou-ul cu o furculiță până când devine pastă.

Se mărunțește ceapa, se scurge tonul de apă și se pun într-un bol împreună cu pasta de avocado. Se adaugă uleiul de măsline, zeama de lămâie, sarea și piperul și se amestecă bine.

Asta a fost tot. Merge foarte bine cu pâine cu semințe, cu pâine cu secară sau cu pâine albă, prăjită.

Salată de vinete cu dovlecel și ardei copți

Cu ultima pungă de vinete din congelator, m-am gândit să fac o rețetă de care aud de vreo doi ani, de la o vecină de pe stradă, și pe care nu am încercat-o până acum. Preparată în felul acesta, este o alternativă mai interesantă la salata clasică de vinete, fără maioneză. Dovlecelul îi dă un gust ușor dulceag (nu deranjant, totuși!), iar ardeii copți îi conferă un plus de savoare. Culoarea ardeilor nu e importantă, pentru că tot ce contează e gustul pe care îl dau salatei, de legume coapte pe grătar. Poți simți din plin aroma legumelor coapte pe foc cu lemne, îmbogățită de gustul usturoiului, care se potrivește excelent cu cel al ardeiului copt. Cantitățile ingredientelor pot varia în funcție de gustul fiecăruia. Totuși, în ceea ce privește ardeii, cred ca la un kilogram de vinete, mai mult de trei ardei nu trebuie.

Ingrediente:
1 kg de vinete (fără coajă)
3 ardei copți (capia am avut eu)
1 dovlecel de 300 g
1 ceapă medie
3 căței de usturoi
1 lingură de zeamă de lămâie
40-50 ml ulei
sare și piper

Vinetele și ardeii se prăjesc pe grătar și se curăță și se lasă la scurs. Poze cu modul de coacere al vinetelor și al ardeilor nu am, pentru că eu le-am avut în congelator. :) Dovlecelul se curăță, se taie în cubulețe și se fierbe cam 7-8 minute. Se scurge bine și se adaugă peste vinete și ardei.

După ce toate legumele sunt pregătite, nu rămâne decât să fie măcinate în robotul de bucătărie (cine are!) sau într-un castron, cu blenderul cu picior. În fotografie, am uitat să pun și usturoiul, însă l-am trecut în lista cu ingredientele.

Se adaugă uleiul treptat, apoi zeama de lămâie și se amestecă bine cu mixerul sau o lingură de lemn. Se potrivește gustul de sare și piper și gata salata!

Merge foarte bine cu pâine cu semințe sau cu pâine prăjită.